Cercetările genetice au arătat că anaconda verde, considerată o singură specie, include de fapt două specii distincte, separate de 10 milioane de ani: Eunectes murinus și Eunectes akayima.

Femelele speciei noi, anaconda verde nordică, cresc mai mult și se hrănesc cu prăzi terestre precum căprioarele, în timp ce masculii consumă mai mulți pești prădători și caimani, acumulând niveluri ridicate de toxine din mediu.

Diferențele în alimentație oferă indicii despre starea ecosistemului Amazonului, iar cunoașterea acestor detalii este esențială pentru protejarea mediului și sănătății comunităților locale.