Istoriografia pop examinează muzica și cultura populară prin experiențe directe și interpretări personale, completând lacunele istoriei academice scrise din surse secundare.

Prin exemple ca David Bowie și Diana Ross, acest tip de istoriografie relevă povești umane, tensiuni sociale și transformări culturale care nu apar în arhivele oficiale.

Metodologia implică o cercetare detaliată și adesea nonconformistă, evidențiind legătura profundă dintre evenimentele muzicale și identitățile sociale.