Legislația fiscală din România nu definește clar noțiunea de „altă localitate” în cazul cheltuielilor de transport acordate administratorilor și directorilor, ceea ce generează confuzii în interpretare și aplicare.

De asemenea, regimul fiscal prevede neimpozitarea transportului doar pentru angajați, iar în cazul persoanelor cu mandat nu există prevederi explicite pentru deplasările de la domiciliu la locul de activitate.

Camera Consultanților Fiscali solicită Ministerului Finanțelor clarificări pentru unitatea de practică fiscală și pentru a permite aplicarea uniformă a normelor referitoare la cheltuielile de transport în interesul desfășurării activității.