În satele de munte precum Schitu de Sus din Mehedinți, viața iernii este marcată de izolare și dificultăți. Drumurile neasfaltate și acoperite de gheață împiedică accesul facilităților medicale și a alimentelor, iar locuitorii, în special vârstnicii, trăiesc cu provizii strânse toamna.

Accesul la oraș se face pe jos kilometri întregi, iar lipsa sistemelor de deszăpezire și a infrastructurii medicale îi vulnerabilizează în fața urgențelor. Încălzirea se face cu lemne, iar viața se desfășoară într-un ritm greu de schimbat.

Oamenii se descurcă singuri, păstrând tradițiile și deprinderile de supraviețuire, însă situația scoate în evidență problemele legate de accesul la servicii și la condiții decente de trai în zone rurale izolate.