O analiză sociologică consemnează că ideea generală că „NATO ne apără” ascunde o realitate dură: România are o armată slab finanțată, cu insuficiențe majore în dotare și personal.

Datele arată că România și-a respectat obiectivul de a aloca 2% din PIB pentru Apărare doar două ani în ultimul deceniu, ceea ce subminează capacitatea națională de apărare și aderarea efectivă la contractele NATO.

Sociologii insistă asupra nevoii unei culturi naționale a apărării, inclusiv prin serviciu militar obligatoriu și infrastructură civilă adecvată, după modelul Finlandei, singura țară cu o pregătire avansată în acest sens în regiune.