Egoul funcționează ca un manager al imaginii personale, orientând comportamentul spre autoprotecție și adesea rigidizând conversațiile în detrimentul conectării autentice.

Feedbackul este perceput adesea ca un atac, ceea ce blochează procesul de învățare și creează tensiuni în grupuri, iar comparațiile sociale hrănesc invidia sau superioritatea.

Nevoia de control se traduce prin micro-management și limitarea spontaneității, ceea ce poate genera rezistență și scăderea cooperării, afectând astfel calitatea relațiilor.