Pe 4 martie 1852 a decedat Nikolai Vasilievici Gogol, scriitor rus de renume, profund admirator al lui Pușkin, considerat unul dintre marii preciși ai literaturii ruse. Gogol a beneficiat de sprijinul lui Pușkin, fiind publicat în revista acestuia, contribuind la formarea unei tradiții literare solide în Rusia.

În nuvela sa „Nasul”, Gogol surprinde absurdul într-un mod practic și cotidian, anticipând teme ce vor fi dezvoltate mai târziu de Kafka. Povestea relatează dispariția nasului unui maior, care începe apoi o viață independentă, ocupând o poziție superioară proprietarului său, ceea ce aduce un umor fin și o reflectare a absurdității sociale.

Finalul optimist al nuvelei, în care nasul revine la locul său fără consecințe dramatice, contrastând cu opera lui Kafka, reflectă optimismul lui Gogol. Viața autorului s-a încheiat tragic, prin refuzul de a se hrăni, fapt ilustrativ pentru complexitatea condiției sale umane.