Modelul economic din România permite firmelor cu spaţiu de manevră să-şi externalizeze pierderile către stat şi societate, în timp ce câştigurile se concentrează la nivelul unor actori privilegiaţi care controlează relaţii cu puterea.

Aceasta subminează disciplina economică şi schimbă competiţia de la performanţă către căutarea avantajelor prin relaţii, exemplificată în sectorul energetic prin plafonările preţurilor şi în companiile publice prin lipsa responsabilizării.

Conceptul de democraţie delegată explică această situaţie, în care controlul instituţional asupra deciziei politice este slab, permiţând profituri concentrate şi pierderi sociale, afectând astfel alocarea eficientă a resurselor şi capacitatea statului de a oferi servicii.