Curtea Regală a României în timpul domniilor lui Mihai I și Carol al II-lea funcționa ca o structură administrativă privată complexă, cu sute de angajați. Se respectau criterii morale stricte, iar pe lângă salariu, angajații primeau facilități precum masa la Palat și servicii medicale specializate.

Finanțarea Curții provenea atât din fonduri publice – precum lista civilă stabilită de Parlament – cât și din proprietăți private ale Casei Regale, printre care moșiile de la Bușteni-Azuga-Predeal și domeniul Sinaia, ce au impulsionat dezvoltarea industrială locală.

Selecția personalului viza în primul rând onorabilitatea socială și competența profesională. Regulile interne interziceau viciile, iar securitatea monarhului era asigurată de personal militar detașat, ceea ce reflecta un înalt nivel de disciplină și organizare.