Iranul preferă o strategie militară neconvențională, bazată pe o structură dispersată și rezilientă, care permite prezența continuă a forțelor speciale și proxy-urilor în diverse regiuni, evitând confruntările directe cu armatele convenționale.

Această rețea stratificată face dificilă lovirea unui centru de comandă unic, și complică răspunsul politic și militar din partea adversarilor, întrucât fiecare acțiune poate conduce la escaladări imprevizibile.

Forțele regulate iraniene includ un segment aeropurtat, iar forțele navale IRGC controlează zone strategice precum Golful Persic, făcând controlul regional și apărarea infrastructurii dificile pentru inamici.