Epava unei nave romane datând de circa 2.200 de ani, recuperată din Marea Adriatică, oferă o privire detaliată în tehnicile antice de construcție și întreținere navală. Nava a fost etanșată cu smoală și un amestec cu ceară de albine, metode care preveneau infiltrarea apei și asigurau durabilitatea în condiții marine dure.

Arheologii au analizat probele prelevate de pe lemn și au identificat straturi succesive de acoperire cu materiale organice. Analiza polenului a evidențiat faptul că aceste tratamente au fost efectuate în mai multe porturi, inclusiv la Brundisium, şi reflectă o practică constantă de menținere a navei pe durata vieții sale.

Prin aceste descoperiri, cercetătorii înțeleg mai bine know-how-ul tehnic și economic al constructorilor romani, demonstrând nivelul avansat al ingineriei maritime în Antichitate și folosirea resurselor naturale pentru prelungirea duratei navei.