PIB-ul a fost creat în anii 1930 pentru a oferi o măsură riguroasă a creșterii economice, devenind un standard internațional. Cu toate acestea, chiar creatorii săi au recunoscut că nu măsoară fericirea, calitatea vieții sau degradarea mediului, limitându-i astfel utilitatea în evaluarea bunăstării reale.

Exemplul paradoxal al Insulei Paștelui, care a cunoscut o populație prosperă înainte de a epuiza resursele naturale și a suferi un declin dramatic, arată că creșterea economică măsurată prin PIB nu reflectă întotdeauna sustenabilitatea sau echilibrul ecologic al unei societăți.

Economiștii moderni recomandă să nu se țină cont doar de PIB, ci să se includă factori precum terenul, capitalul, munca și tehnologia, precum și impactul asupra mediului și societății pentru a obține o imagine completă a dezvoltării unei economii.