Persoanele vulnerabile adăpostite în aceste azile erau izolate, li se confisca telefonul și actele și erau private de contact cu familia.

Tratamentul medical era inadecvat, iar personalul care administra medicamente nu era calificat, ceea ce ducea la abuzuri și lipsuri grave.

Rețeaua funcționa cu acordul tacit al unor instituții publice, iar victimele erau alese în funcție de posibilitatea generării de venituri pentru rețea.