În toamna anului 1907, în timpul unei severe crize bancare, JP Morgan a convocat mari bancheri în casa sa din Manhattan și i-a ținut acolo pentru a împiedica fuga și a forța găsirea unei soluții.

În timp ce Morgan juca singur solitaire și fuma trabucuri, bancherii au fost nevoiți să decidă instituțiile care meritau susținerea financiară și pe cele ce urmau să falimenteze, protejând astfel stabilitatea economică.

Această demonstrație de putere a reușit să prevină un dezastru financiar și a subliniat importanța intervenției coordonate în momente critice, ridicând statutul lui JP Morgan la cel mai influent bancher.