Creșterea prețului carburantului este una dintre cele mai simple metode teoretice de a modifica comportamentul economic al consumatorilor auto, însă în România această tactică are eficiență limitată din cauza lipsei alternative și a infrastructurii insuficiente de transport în comun. Segmentul de populație cu venituri mai mici este cel mai afectat, iar fără investiții substanțiale în transport public și planificare urbană, creșterea prețului devine regresivă.

Analiza arată că majorarea prețului la un nivel între 10 și 12 lei pe litru provoacă schimbări accelerate în modul în care românii utilizează mașinile, însă chiar și la prețuri în jur de 15 lei pe litru, vehiculele nu sunt abandonate complet, ci mai degrabă folosite mai rar. Parcul auto național este diverse şi conține un nucleu de utilizatori care consideră mașina indispensabilă, în special cei din zone slab conectate.

În România, în contextul resistenei și a adoptării lente a alternativelor, doar la praguri mari ale prețului combustibililor se pot observa reduceri semnificative ale consumului și ale traficului zilnic auto, dar acest lucru implică și o ajustare socială și economică dificilă, conjugată cu riscul de a afecta disproporționat categoriile vulnerabile.