Memoria umană nu este o simplă arhivă pasivă, ci un sistem activ care rescrie amintirile și poate genera uneori impresii false ori uitări. Fenomenul „efectului de prag” arată că trecerea dintr-o cameră în alta poate determina o resetare a memoriei de lucru.

Emoțiile intense facilitează înregistrarea amintirilor, făcându-le mai durabile, în timp ce memoria pe termen scurt are limitări stricte, memorizarea eficientei fiind sporită prin grupări de informații.

De asemenea, procesul de amintire modifică fiecare versiune a memoriei, explicând de ce amintirile pot varia în timp. Somnul joacă un rol esențial în consolidarea amintirilor, iar fenomenul déjà vu este cauzat de o eroare de sincronizare în creier.