Inițial, Unitatea 2 de la Cernavodă urma să fie oprită din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării, care afectează sistemul de răcire al centralei.

Ulterior, s-a decis menținerea în funcțiune după o reevaluare a riscurilor legate de sistemul energetic național și capacitatea de import de energie.

Aceasta decizie reflectă alegerea „răului cel mai mic”, având în vedere vulnerabilitatea infrastructurii și nevoia de a asigura continuitatea producției energetice.