Industria textilă din România este un furnizor discret pentru multe branduri europene cunoscute, producând o gamă largă de articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, construite după standarde tehnice înalte și pentru serii mici. Acest sector beneficiază de o poziție geografică avantajoasă și de muncitori specializați.

Modelul lohn, predominant în industrie, presupune că fabricile românești execută manopera conform specificațiilor furnizorilor externi, dar nu dețin brandul și nu participă la profitul final din vânzare. Astfel, România încasează doar o parte relativ redusă a valorii finale adăugate a produselor.

Creșterea costurilor de producție și competiția acerbă din țări cu salarii și condiții mai avantajoase amenință această industrie să rămână doar un atelier ieftin. Pentru a supraviețui, România trebuie să valorifice proximitatea, flexibilitatea și calitatea în detrimentul prețului scăzut.