Enclava spaniolă Ceuta a fost scena unui val masiv de migranți, care a evidențiat dificultățile Europei de a gestiona migrația ilegală și legală simultan. Deși peste 70.000 de migranți au numită intrare, autoritățile au returnat majoritatea, gestionând în același timp peste 1,17 milioane de cereri de azil și permise de muncă.

Politicile europene reflectă o abordare paradoxală: frontierele sunt înăsprite prin controale stricte și proceduri accelerate, iar în paralel se încurajează şi facilitează imigrația legală pentru a răspunde nevoii de forță de muncă pe piețele interne.

Acest echilibru delicat răspunde atât presiunilor electorale favorabile unor poziții dure privind migrația, cât și necesității economice crescânde de a asigura o forță de muncă calificată și sezonieră pentru dezvoltarea referitoare la demografie și economie.