În contextul unui sistem energetic afectat de indisponibilitatea centralei nucleare și debite scăzute ale râurilor, România se confruntă cu un echilibru energetic fragil. Producția fotovoltaică în timpul zilei depășește consumul, generând surplusuri exportate, însă după apus apare un deficit acut, resimțit prin importuri scumpe.

Termocentralele pe cărbune și gaze joacă rolul de pilon principal, oferind energie continuă, previzibilă și controlabilă, indiferent de condițiile meteorologice. Acestea asigură flexibilitatea rețelei și previn eventuale pene de curent sau blackout-uri, fiind activate și menținute în rezervă strategică în situații de criză.

Colectiv, termocentralele asigură aproximativ 30% din generarea internă zilnică, contribuind la stabilizarea tensiunii și prevenirea fluctuațiilor mari ale prețurilor de piață la energia electrică, în special în orele de consum ridicat seara.