În România, locuințele sociale sunt percepute ca destinate exclusiv celor aflați în sărăcie extremă, în timp ce în țările europene sunt văzute ca o investiție strategică în dezvoltarea urbană și socială.

Datele arată un număr redus de locuințe sociale în Capitală și o cerere copleșitoare, cu mii de persoane în așteptare de peste 20 de ani, în condițiile în care construcția de astfel de locuințe este aproape blocată.

Gestionarea ineficientă și percepțiile negative limitează accesul și impactul locuințelor sociale în România, ceea ce necesită schimbări de politici și mentalitate pentru a asigura dreptul la locuire.