Globalizarea a transformat în ultimele decenii comerțul internațional, crescând interdependența prin lanțuri globale de valoare. Totuși, această paradigmă bazată pe eficiență și cost minim este acum supusă unei ajustări majore.

Fragmentarea economiei mondiale nu reprezintă abandonarea globalizării, ci o reacție la schimbarea distribuției puterii economice și la necesitatea securității, rezilienței și autonomie strategică, anotimpând astfel o globalizare regionalizată.

Această nouă paradigmă favorizează blocuri economice și geopolitice, cu costuri potențiale legate de eficiență și productivitate, dar cu accent pe autonomii strategice și consolidarea securității în lanțurile de aprovizionare.