Sistemul energetic românesc se confruntă cu dificultăți în sincronizarea producției cu consumul, mai ales în perioadele de caniculă și secetă, când capacitățile hidroelectrice și nucleare scad, iar prețurile la energie cresc.

Investițiile în tehnologii de stocare, centrale pe gaz și modernizarea rețelelor sunt lente, iar blocajele legislative împiedică implementarea mecanismelor de flexibilizare a consumului și adaptarea tarifelor.

Proiecte moderne precum parcul Ogrezeni, care combină capacități fotovoltaice cu stocare, pot aduce flexibilitate, dar rețeaua de transport și distribuție rămâne o vulnerabilitate majoră ce trebuie adresată urgent pentru integrarea eficientă a surselor regenerabile.