După 1989, liderii FSN au menținut în posturi importante o mare parte din eșalonul doi al Securității și instituțiilor de forță, construind astfel un nou stat care a acceptat trecutul ca un compromis.

Ulterior, serviciile secrete formate pe baze comuniste au fost reformate doar parțial, iar în mentalitatea publică s-a promovat ideea că activitatea lor este în principal de intelligence extern, ascunzându-se rolul de supraveghere internă.

Această situație a permis ca în ultimii ani persoane cu trecut în Securitate să ocupe poziții cheie în instituțiile statului, fenomen explicat prin continuitatea și interesele politice din tranziția postcomunistă.