Cercetătorii români au utilizat inelele de creștere ale stejarilor pentru a reconstitui condițiile climatice din România în ultimii 800 de ani, completate de surse istorice. Acest demers evidențiază cele mai uscate și ploioase perioade din zonă.

Cea mai severă secetă a fost în 1660, iar cel mai ploios an a fost 1315, ambele având legături cu crize sociale severe precum foametea și migrația. Arborii acționează ca arhive naturale, oferind informații precise despre variațiile climatice.

Datele obținute permit o mai bună înțelegere a modului în care condițiile ambientale au influențat istoria și dezvoltarea socio-economică a regiunii. Profesorul Cătălin-Constantin Roibu a condus acest studiu important.