Un părinte român stabilit în Barcelona relatează cum fiul său a experimentat două școli religioase cu politici diferite privind purtarea uniformei școlare: una cu uniformă obligatorie și alta fără.

Prima instituție pune accent pe imagine și disciplină prin uniformă, iar a doua favorizează libertatea personală și diversitatea stilurilor vestimentare ale elevilor.

Această experiență reflectă dezbaterile din România despre uniformă, subliniind că în Spania fiecare școală are autonomie în a decide politica potrivită pentru elevii săi.