În România, tinerii pleacă în medie de la părinți la vârsta de 27,5 ani, ceea ce o plasează la mijlocul altor state europene. În unele țări precum Finlanda sau Danemarca, tinerii devin independenți mult mai devreme, în jurul vârstei de 21 de ani.

Mulți dintre cei care se mută sunt încă sprijiniți de părinți, care le trimit pachete cu mâncare și îi ajută cu diverse activități de zi cu zi. Această tradiție subliniază relațiile strânse de familie și dificultățile economice cu care se confruntă tinerii pentru a-și permite o viață independentă.

Sociologii explică faptul că întârzierea autonomiei tinerilor este legată de schimbarea timpurie a înființării familiilor și de dificultățile economice care reduc motivația plecării. Tinerii se întreabă adesea de ce să plece dacă condițiile de viață sunt stabile acasă.