Sfânta Sofia a trăit în secolul al II-lea în Italia și, rămasă văduvă, și-a crescut cele trei fiice în credința creștină. Pe fetele sale le-a numit după virtuțile creștine Pistis (Credință), Elpis (Nădejde) și Agapis (Dragoste).

Când au fost aduse în fața împăratului Hadrian, cele trei fiice au refuzat să aducă jertfă zeiței Artemis, fiind supuse torturilor și apoi decapitării, în timp ce Sofia a rămas aproape de ele până la sfârșit. Trupurile lor au fost îngropate împreună, iar Sofia a murit lângă mormântul fiicelor.

Credincioșii sărbătoresc ziua de 17 septembrie prin participarea la slujbe, aprinderea lumânărilor și pomenirea Sfântei Sofia și a fiicelor sale, onomastica purtătorilor acestor nume fiind de asemenea celebrată cu sărbătoare și reculegere spirituală.