În perioada comunistă, scăldatul în lacurile bucureștene era o activitate de masă din cauza lipsei unor alternative de recreere. Lacurile Parcului Alexandru Ioan Cuza și cele din salba râului Colentina erau principalele zone de relaxare pentru locuitorii capitalei. În ultimii peste 20 de ani, această activitate a fost interzisă din cauza calității scăzute a apei și riscurilor sanitare asociate.

Principala cauză a interdicției o constituie poluarea lacurilor urbane, care primesc ape uzate menajere prin deversări ilegale și infiltrații. Lipsa stațiilor de epurare în zonele periurbane, dar și depozitarea deșeurilor și infiltrațiile din construcții au dus la acumularea de substanțe nocive. Direcția de Sănătate Publică avertizează că o singură baie în aceste ape poate cauza afecțiuni grave, iar lacurile nu sunt amenajate pentru înot.

Pe lângă poluare, administrarea fragmentată a lacurilor din București blochează implementarea unor proiecte de reabilitare. Diferențele de responsabilitate între diverse autorități împiedică decolmatarea și modernizarea zonelor. Comparativ, alte orașe europene au reușit să redeschidă lacuri pentru îmbăiere după monitorizarea extinsă a calității apei și investiții în infrastructură.