Raportul OECD din 2026 arată că finanțarea publică pentru educația timpurie și primară în România este substanțial mai mică decât media statelor dezvoltate, influențând calitatea procesului educațional.

Cheltuielile cu personalul domina finantarea școlară românească, iar investițiile în cercetare universitară sunt foarte reduse în comparație cu alte țări.

Aceste discrepanțe indică o prioritizare redusă a educației în buget și necesitatea unor politici publice care să asigure o convergență sustenabilă către standardele europene.