Sărăcia energetică reprezintă situația în care cheltuielile pentru energie depășesc 10% din veniturile unei gospodării, fenomen invizibil în multe statistici oficiale, dar foarte răspândit în România, Bulgaria și Grecia, conform lui Dumitru Chisăliță.

Factorii determinanți includ venituri reduse, locuințe vechi, ineficiente energetic și sisteme de încălzire depășite. Acest context forțează gospodăriile să aleagă între plata facturilor la energie sau alte necesități esențiale, cum ar fi alimentele și sănătatea.

Chisăliță subliniază că subvențiile sunt doar soluții temporare, iar remedierea structurii sărăciei energetice implică investiții în eficiența energetică, renovarea locuințelor și politici sociale protectoare, pentru a evita creșterea tensiunilor sociale și politice.