Victor a crescut într-un mediu în care tatăl său a fost absent fizic și emoțional, fiind o prezență distantă și greu accesibilă, ceea ce a lăsat un gol emoțional și o traumă greu de surmontat.

Lipsa implicării paterne și experiențele negative din comunitate au modelat percepția sa asupra rolului de părinte și asupra modului în care alege să-și crească propriul copil.

Relatarea sa este un apel deschis la conștientizarea importanței prezenței tatălui și a afecțiunii familiale, precum și la reflecții asupra procesului de maturizare parentală.