Dosarul „Socrate” a fost deschis în noiembrie 1974 de Securitate pentru a supraveghea activitatea poetului Nichita Stănescu, considerat una dintre cele mai importante figuri literare ale României comuniste. Deși membru al Partidului Comunist Român, Stănescu era urmărit pentru nemulțumirile sale cu privire la politica literară a regimului și pentru încercările de a-și publica lucrările în Occident, relații ce au stârnit suspiciuni în rândul aparatului represiv.

Dosarul cu numele conspirativ „Socrate” includea nu doar informații politice, ci și portrete psihologice ale poetului, evidențiind un caracter orgolios, influențabil de anturaj și afectat de consumul de alcool. Supravegherea politică era însoțită de monitorizarea mediului literar în care acesta activa, precum și de observații privind rivalitățile și privilegiile financiare din lumea scriitorilor.

Pe parcursul anchetei, Securitatea a constat inițial că Stănescu încerca să-și valideze talentul în străinătate ca reacție la criticile interne, dar recunoașterea sa europeană a schimbat perspectiva regimului asupra sa. Dosarul reflectă, în final, o poveste complexă despre putere, frică și compromisuri în epoca comunistă.