La 40 de ani după accidentul nuclear de la Cernobîl, o zonă de excludere în care natura s-a redeschis fără intervenția umană, numeroase specii sălbatice trăiesc și se dezvoltă într-un habitat în mare parte radioactiv.

Cercetarea a folosit camere de supraveghere și a arătat că numărul și diversitatea speciilor este mult mai mare în zonele din care oamenii lipsesc, indicând faptul că prezența umană este mai dăunătoare pentru animale decât radiațiile.

Zonele protejate și inaccesibile în ultimii ani au devenit un sanctuar accidental ce evidențiază capacitatea naturii de a prospera în condiții neobișnuite și subliniază impactul limitat al radiațiilor asupra acestor populații.