Analiza amprentelor găsite pe statuile Armatei de Teracotă indică că meșterii au fost bărbați, dar și femei și copii, reprezentând o comunitate diversă de lucru.

Arheologii susțin că implicarea copiilor putea servi și ca proces de ucenicie, unde aceștia învățau meșteșuguri sub supravegherea experților, dând o nouă perspectivă asupra organizării muncii în epoca Qin.

Deși studiul se bazează pe un eșantion limitat, el contrazice ipoteza că doar bărbații adulți au construit ansamblul și evidențiază complexitatea socială a proiectului.