Ziua de 26 octombrie, când se sărbătorește Sfântul Dumitru, semnifică începutul iernii pastorale în tradiția populară românească, moment în care ciobanii încheiau învoielile cu proprietarii turmelor. Un obicei răspândit este

"Focul lui Sumedru", aprins în ajun, simbolizând purificarea, protejarea gospodăriilor și speranța pentru un an roditor.

Sfântul Dumitru este distinct de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, și este reprezentat în icoane ca un tânăr soldat purtând armură, fiind venerat pentru curajul și martiriul său. În folclor, el este cunoscut și sub numele de Sâmedru, iar sărbătoarea este marcată prin ritualuri care conectează comunitatea cu ciclul agrar și cu ritmurile naturii.