Un mormânt scitic din Valea Uyuk, Siberia, a furnizat dovezi clare ale consumului ritualic de canabis acum 2.800 de ani, prin găsirea semințelor și analizarea chimică a părului persoanelor înmormântate.

Mormântul conținea numeroase artefacte, iar studiile au confirmat prezența compușilor psihoactivi specifici canabisului în rămășițele părului uman.

Această descoperire explică și reputația istorică a scitilor ca păstrători ai unor ritualuri cu plante halucinogene, descrise de Herodot și subliniază apariția domesticirii canabisului.