Instrumentul roman descoperit este compus din trei părți: un vârf ascuțit pentru scris, o tijă și o spatulă folosită pentru ștergerea cernelii pe tăblițele cerate.

Arheologii au remarcat decorul unic al stylusului, combinând zone netede și incizate, care îl diferențiază de alte exemplare cunoscute și îl datează în prima jumătate a secolului al II-lea.

Acest obiect apare rar în colecțiile muzeale și oferă indicii despre viața intelectuală din Dacia romană, reflectând gradul de sofisticare al instrumentelor folosite în epocă.